Hai, că n-a durut foarte tare ieșirea asta din grupe, la Euro, nu? Adică, ne așteptam să fie mai rău.
N-o înțeleg pe asta cu „jucătorii cu experiență” la noi, în fotbalul românesc zic…
Pare că ne atașăm de ei, știi?
”Lasă-l, frate, îl știm, e de-al nostru, Hoban îl cheamă. Nu, nu joacă bine, dar are experiență”. Așa zicem noi când unul nu știe fotbal, dar e băiat bun.
Păi, dacă tot sunt slabi, nu e mai bine să nu aibă experiență? Că, poate, neexperimentați, o mai greșesc și iese bine.
Așa, având ”experiență”, joacă prost la perfecție, fără sincope. Au experiență în a juca slab.
Că, ați văzut, în loc să jucăm acum cu niște copii – care, vă zic eu, desființau Albania (așa e în fotbal, ăia care n-au jucat ar fi fost mai buni) – noi am băgat-o iar pe asta cu “lasă, bă, să fie jucători cu experiență”!
Dar de ce să nu avem și noi jucători buni?
Sau jucători care să vrea. Că, până la urmă, asta ne-a lipsit cu Albania. Să ne dorim victoria mai mult decât și-au dorit-o ei! Eu și-au dorit-o enorm, noi – deloc.
Tocmai în asta constă ”experiența” alor noștri: în a fi slabi, fără atitudine, fără sânge în ei, fricoși. Găinile lui nea Puiu!
Nu mai zic că mulți dintre ei au experiență doar la națională. În sensul că la echipele lor de club nu prea joacă.
Și mai e asta, cu reconstrucția. De ce să reconstruiești o echipă în jurul unora cu experiență dacă, repet, experiența e tot ce au?
Ce, când dărâmi o casă, pentru a construi alta, zici: ”Bă, să mai lăsăm o cameră din casa veche?
Că, na, casa asta nouă nu are experiență, trebuie să învețe de la o cameră veche cum se stă în picioare, altfel cade ca proasta, se prăbușește casa nouă pe noi.”
Gata, ne liniștim, da? Nu mai jucăm cu nimeni la Euro, da?!
Eh, dacă pierdem și așa, când nu jucăm, atunci da, chiar e foarte nasol!
BitStone