Am tot încercat să ne schimbăm viitorul, nu, în acești ani?
Ei bine, se pare că tot ce am reușit a fost să ne schimbăm trecutul. Vă amintiți, bineînțeles, de studentul Marian Munteanu care a condus Piața Universității?… Ei bine, între timp s-a schimbat. Acum, Marian Munteanu e colaboratorul cu fosta Securitate, care a condus Piața Universității…
Mai are rost să vă spun despre Ion Iliescu? Cel mai mare om politic de după ’89, bla-bla, bla…
Miron Cozma? Hm, aflăm acum că și el a turnat la Securitate. Sursa Paul. Din ’77 până în ’83, Cozma a colaborat cu Securitatea.
Și noi care credeam că avea carte de muncă. Dar nu, cică doar pe colaborare…
Știți ce? Mai avem să aflăm că oamenii care au ieșit atunci în stradă nu erau oameni, nu erau cetățeni, bucureșteni, nu eram noi, ca să zic așa, ci unii care semănau cu noi, niște cascadori, niște actori care ne jucau pe noi…
Dumnezeule, cât s-a schimbat trecutul, nu? Și cât o să se mai schimbe. Iar noi, în naivitatea noastră, credeam că viitorul se va schimba.
Mă și văd urlând în piață: Vreau un trecut mai bun pentru copiii noștri. Cu viitorul, oricum, ne-am resemnat: pare imposibil de schimbat!
Cum ar fi să aflăm că viitorul nu e nimeni altcineva decât sursa… Vali, a fostei Securități. Ă, e ok Vali? Hai, că nu sună rău: viitorul nostru a colaborat și el cu fosta Securitate!
Cât despre prezent, chiar nu vreau să vă spun nimic, mi-e rușine: se tot lucrează la un dosar al mineriadei, iar Iliescu e amenințat periodic că va fi chemat să i se ia probe de sânge. De pe mâini, da…
Mai exact, prezentul e exact așa cum îl știați: nu se întâmplă nimic.











