Cu echipa asta națională am devenit labili psihic… Serios, eu unul nu mai am deloc încredere în senzațiile și-n părerile mele. Ați văzut cu ce viteză trecem de la “e, ne dau 5” la “ia, mai dă-i, mă, naiba, și pe elvețieni”?
Acum îți vine să-l strângi de gât pe Andone, acum îți vine să-l iei în brațe și să-i zici: Fugi, mă, tată, mă, și bag-o ațe!
Îmi place și că suntem aroganți, ați văzut?… Dar suntem aroganți luându-ne pe noi peste picior…
”Ce vorbești, ne dă Franța 3 boabe în primele 15 minute… Daaa…”
După care: ”Frate, da’ ce prost joacă și Franța!… Slabi, frate, bine că sunt organizatori, că altfel nu se calificau.
Da, și mai spunem multe, multe… Dar o chestie n-am auzit-o zilele astea: suntem buni, chiar suntem buni! Nu, asta nu.
Avem de-alea cu: da, frumoasă faza, da’ ce să-i ceri lu’ Stancu!
S-a dus bine acolo Stanciu, dar până urcă pensionarul de Raț…, că trebuie să-și dea cu unguent pentru varice…
Numai de-astea avem.
Aa, și toți, haideți, recunoașteți, am avut-o pe aia cu: Bă, măcar să nu ne facem de râs!
Așa e românul, știi, să nu se facă de râs, frate! Poate să fie prost, orice, dar să nu se facă de râs, mamăă, asta ne termină pe noi, gândul că am putea să ne facem de râs.
Zici că ăsta a fost obiectivul care li s-a trasat jucătorilor. Da, au venit românii la aeroport și le-au strigat:
”Băieți, să nu ne faceți de râs, că jar mâncați, da?… Nu contează că nu bateți pe nimeni, dar să nu ne faceți de râs… Să vorbiți frumos, să dați săru’mâna la doamne, să aveți batistă, să nu vă suflați mucii pe jos… Să nu ne faceți de râs la oamenii ăia, că mai avem drum prin Franța, să nu ne arate cu degetul pe stradă, da? Hai, România!











