Mă gândesc la băieții noștri din politică… ce-or fi zis ei când au văzut ce se întâmplă în Marea Britanie?
”Ia, uite, frate, românii noștri ne cred proști, dar nu suntem chiar așa… Hai, om fi noi puțin proști, na, dar uită-te la Cameron ăsta, frățioare!”
Le-a dat curaj alor noștri Brexitul ăsta! Mă gândesc că vor veni cu pretenții. Parcă-i văd: ”Alo, românii, ia veniți încoa’! Care ne-ați făcut proști, ia, un pas în față!” Și să ne ia la șuturi…
Da, te aștepți de la ei la faze de-astea…
Ce-or fi râs alde Dragnea cu alde nea Vasile de bietul prim-ministru englez…
Aa, parcă-i văd, la televizor, cu o bere în față: ”Hai, Liviule, că nu e nici ”englejii” ăștia mare șmecherie! Dacă e să nu mai meargă vrăjeala în România, mergem în Anglia la muncă. Tot în politică. Ia uite ce fraieri sunt, nici nu ne trebuie engleza, îl luăm pe Crin, că el se descurcă, ne traduce el…”
Da, e chestia asta de care nu ne-am vindecat: că ai noștri sunt foarte slabi, iar ăia de afară sunt foarte buni, politicienii zic…
Ei bine, avem dreptate doar în prima parte: da, ai noștri sunt al naibii de slabi, sunt praf, dar și ceilalți sunt tot pe-acolo. Ceea ce nu-i face pe ai noștri digerabili în vreun fel.
Cred că e plin de nea Vasile prin toată politica europeană. Dacă mă uit așa la Juncker, cum umblă el vesel, cum face glume care nu sunt glume, cum vrea să fie simpatic dar nu-i iese, îmi dau seama că e și el tot un nea Vasile…
Adică, niște băieți care se descurcă, niște politicieni de carieră: funcții, bani, influență, o pensie bună și niște conturi ciudate prin Elveția sau altundeva în lume, niște firme offshore, niște copii la studii în străinătate, niște case de vacanță… Toate, dintr-un salariu de bugetar.
Asta e ideea, că așa sunt toți, vor o viață mai bună, să nu ne amăgim că moare cineva de grija noastră.
BitStone