A început Bacalaureatul și anul acesta, că doar nu era să se amâne direct pentru toamnă, nu? Deși poate ar fi și asta o idee.
Emoții? Noi nu mai avem, mai au doar elevii!
Noi suntem obișnuiți să fim dezamăgiți, cum se întâmplă în fiecare an. Știm deja cam care va fi promovabilitatea la Bacalaureat: în jur de jumătate, plus-minus câteva procente. Și asta într-un an bun, că într-un an prost, d-ăla în care nu plouă suficient cu neuroni, suntem pe la 30 și ceva la sută.
Și nu e vorba aici de pesimism de-ăla păgubos, de român blazat. Nu, aici e o chestiune de cauză și efect. Copiii ăștia s-au școlit timp de 12 ani în învățământul românesc, ăla pe care îl știm atât de bine. N-au de unde să apară surprizele. Bacalaureatul din 2016 e un buzdugan aruncat în urmă cu 12 ani pe care noi acum doar îl așteptăm să cadă. Știm exact ce traseu a străbătut, deci ce ar putea să ne mire?
Știm: o să pice pe capete, o să fie rău, situația învățământului e gravă.
Nici măcar nu mai putem să ne indignăm. Și asta e și mai grav!
Ne-am indignat în anii trecuți și ne-am cam consumat resursele de indignare. Am tras deja toate semnalele de alarmă, am râs la glumele despre Bacalaureat, am analizat starea învățământului prin talk-show-uri, ne-am distrat cu perlele de la Bac, am acuzat sistemul, ne-am revoltat…
Am făcut deja tot. Gata! Nu mai avem nervi pentru așa ceva
Și nu de azi, de ieri. În urmă cu șapte-opt ani, deja eram sătui să ne revoltăm că rezultatele examenului de Bacalaureat sunt proaste. Deja ne revoltasem de prea multe ori. Deja era previzibil rezultatul Bacalaureatului.
E normal: nu mai poți să fii surprins că în fiecare an, pe 25 decembrie, vine Crăciunul, nu? Știi sigur că vine. Știi și când, știi și ce-o să faci când vine: indigestie.
Ei, și aici e același lucru. Dezastrul de la Bacalaureat nu e altceva decât un eveniment calendaristic. Așteptăm să treacă, după care ne îngrijim puțin ficatul și gata!
BitStone