Aaa, săru’mâna, doamna Udrea!
Să știți că nu v-am simțit lipsa. Doar când mai vedeam o țoapă, așa, pe stradă, ne aminteam de dumneavoastră. Vai, nu, nu că ați fi țoapă. Dar prin contrast, cum ar veni. Deci, ne ziceam noi: “ia uite la țoapa asta, pfuuu! Păi, doamna Udrea nu era așa!”


















