Am un sentiment d-ăsta profund de zădărnicie… E ca și cum te lovești de un zid. Știi că, de fapt, nu ai avut nici o șansă, că ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat, ceva inevitabil, cumva…
Am mai simțit asta, jurnalist fiind, prin 2003, când, la Ploiești, făceam un ziar local cu Garda Financiară la ușă, trimisă tot de PSD. Da, de la Năstase încoace n-am mai avut gustul ăsta de fiere în gură.
















