M-a luat așa, cu lacrimogene, ca-n Franța, la proteste… Mă gândeam ce metaforă bună e asta cu vânătoarea legat de ce ni se întâmplă nouă de 30 de ani….
Oameni de afaceri, oameni politici, șefi de poliție, șefi de vămi, unu-doi procurori, și, dincolo… animalele. De-o parte oamenii politici și șefii de instituții, de cealaltă parte alegătorii, cetățenii, populimea. Animalele. Dar nu oricum animalele astea, ci… înfometate. C-așa se întâmplă înainte de vânătoare cu vreo două săptămâni, ciu-ciu mâncare. Ca să umble, ca să se strângă acolo unde sunt hrănite, în ziua vânătorii. Păi, nu așa suntem și noi, poporul? Nu ne înfometează ei, iar apoi, aproape de alegeri, ne îndoapă?
Atenție, urmează imagini care vă pot afecta emoțional, deși suntem deja mult prea afectați, zic eu.
BitStone