Şcoala, începe şcoala. Evident, avem discuţii în societate despre asta. Dar mi se pare foarte interesant care sunt temele acestor discuţii. Avem aşa:
1. Manuale. Ne trebuie manuale. Ce conţin ele contează mai puţin. Important e câte manuale facem şi cine le tipăreşte? Ne sfătuim, licităm, contestăm, ne certăm. Scandal.
2. Autorizarea şcolilor. Pompieri, fose septice, veceuri, să nu cadă grinzile, să nu se prăbuşească acoperişurile. Degeaba. La atâta timp după Colectiv, peste jumătate dintre şcoli nu au autorizaţie. Asta e ţara.
3. Transport. Cum ajung copiii la şcoală? Cu autobuze. Am găsit autobuze, hai să angajăm şoferi pentru ele. Am găsit şi şoferi! Eh, acum e acum: trebuie să găsim bani de benzină şi bani ca să-i plătim pe şoferi. Şi nu găsim.
Astea-s discuţiile despre şcoală, în societatea românească.
Nu vi se pare că sunt exact discuţiile pe care le ai când nu există deloc sistem de învăţământ şi te gândeşti să faci unul?
Dacă am avea un sistem de învăţământ, discuţiile astea idioate, mereu aceleaşi, nu ar exista. Dacă am avea un sistem de învăţământ, ne-am gândi la CE vor învăţa copiii şi, foarte important, dacă ceea ce învaţă îi va ajuta apoi să se angajeze undeva şi să aibă un trai decent. Adică să fie fericiţi.
Da, Vârful Moldoveanu – 2544 metri… astea sunt pe net acum, nu le mai ţii în cap decât dacă vrei să mergi la emisiune la Ianţu. Le băgăm copiilor în cap cunoştinţe, în loc să le dezvoltăm abilităţi. Haideţi să fim măcar cu un ochi la ce se întâmplă în viaţă! Că te uiţi după 20 de ani şi zici: aoleu, avem 5 milioane de contabili, ce facem?
Dar cum spuneam, nu e cazul să ne batem de-acum capul cu asta. Haideţi mai întâi să vedem cu manualele, cu autorizaţiile, cu autobuzele alea…
BitStone