Nu mai pot cu asta, cu „Europa e cu ochii pe noi”. Serios, pare că pândeşte pe la geamuri, nici nu-ţi vine să mai umbli prin casă în chiloţi. „Trage draperia, că e Europa cu ochii pe noi, ai înnebunit.”
Avem noi treaba asta, ne simţim aşa foarte importanţi. Cum e Gigi cu Dumnezeu. Gigi Becali crede că vreo douăsprezece ore din zi Dumnezeu stă cu ochii pe Steaua şi pe transferurile pe care le face Meme. Daa, full job are cu Gigi. Dup-aia, dacă nu e obosit, se mai ocupă şi de altele.
Aşa suntem noi cu Europa: e cu ochii pe noi, geană stă, ca pe butelie. Exact de-aia am ajuns cum am ajuns că e Europa cu ochii pe noi. Mai degrabă nu.
Mai degrabă părem copilul ăla relativ abandonat de părinţi. Din când în când mai primim pedepse: băi, adio Schengen, că sunteţi corupţi, hai, valea, treceţi la teme!
La fel, când apare câte un articol despre România în presa occidentală: preiau toţi, e nebunie, ce zice, fată, ce zice? Zice că suntem vai mama noastră! Aoleu, păi e nasol.
Şi mai tare ne bucurăm când se scrie ceva naşpa de noi. Păi, nu v-am zis, ia uite, scriu şi ăştia.
Avem impresia că Europa îşi dă un doctorat cu titlul „România, încotro – perspective şi oportunităţi” sau ceva de genul ăsta…
Periodic avem nevoie să ne zică unii din afară cât de mici şi de aiurea suntem, moment în care dăm din cap aprobativ: Corect, frate, chiar aşa e…
Şi probabil avem nevoie şi de atenţie: n-a mai spus, mă, nimeni nimic de noi? Hm, or fi ocupaţi, dar lasă, că zic ei, că doar ştim foarte bine, sunt cu ochii pe noi.
Noi, noi trebuie să fim cu ochii pe noi. Şi-am face bine să începem cât mai repede.
BitStone