Sunt unii care nu pot scăpa de ei înșiși. E o formă nu tocmai malignă de egoism.
Mai mult enervează. Îi știți pe acei oameni care, despre orice ar povesti, ajung până la urmă tot la ei? Auzi formulări de genul: aa, când au căzut Turnurile Gemene, îmi amintesc foarte clar, tocmai îmi făcusem o cafea și mă pregăteam să plec la un prieten!
BitStone