Era mai demult un slogan d-ăsta tâmpit, vânturat de politicieni pe unde vedeau un microfon deschis și câteva urechi – de preferat fără nimic între ele – dispuse să-i asculte: “Nu ne vindem țara!”. Bine, erau și vremuri tulburi, nu se știa ce-i aia privatizare, ce-i aia investiție, chiar părea că dacă lăsăm un străin să aducă un computer și-un filtru de cafea într-o firmă ne vindem țărișoara.





















