Azi, politică și cultură.
De ce râdeți? Nu există așa ceva? Să vă amintesc: 90% dintre politicienii care candidează fie au ei doctorate, fie au soții cu doctorate, sau secretare cu doctorate. Sunt oameni care, nu-i așa, ai zice că trăiesc zilnic sub amenințarea cărților, oameni care nu se sperie când văd pe cineva citind. Luna trecută, la Bookfest, am zis că mă voi îmiedica de politicieni care lansează cărți!
Mai mult chiar: toți politicienii pe care îi vedeți au în CV studii făcute până acum, adică sunt mari studioși: ba un masterat pe undeva, ba o specializare, ba un Colegiu Național de Apărare… Ăsta apare peste tot, colegiul național de apărare. Dacă nu-l ai, ești ultimul fraier.
Ai zice că oamenii ăștia stau toată ziua cu botul în cărți.
Evident, nu se întâmplă așa.
Mai toți sunt agramați și ultima carte pe care au pus mâna a fost cartea tehnică a gipanului pe care și l-au achiziționat.
Și se vede asta după cum vorbesc, după cum tot amestecă puținele cuvinte pe care le știu. Totul e copiat, totul e plagiat, totul e mimetic, maimuțăresc, papagalicesc.
Pentru că aici voiam să ajung: nici un băiat bun, nici un băiat citit nu intră în politică. Clasa politică nu se reformează. Nu vine, fraților, nimeni din urmă. Oamenii care cer schimbarea, și-o cer pe bună dreptate, nu vor să fie ei schimbarea pe care o cer. Ni se tot cere să mergem la vot și să alegem ce trebuie. Inclusiv Iohannis a ieșit să ne spună asta. Nimeni nu iese să ne zică: ”mda, uite, ne dăm la o parte să vină alții, pentru că aveți și noi dreptate să nu veniți la vot, din moment ce de 26 de ani aveți de ales între hoți și proști.”
Nu știu dacă putem reforma clasa politică. Probabil ea va fi dărâmată la un moment dat și va fi construit altceva în locul ei.
Să sperăm că nu o clădire de birouri făcută de niște interlopi, care au devenit brusc băieți corecți, stâlpi ai statului de drept.
BitStone