Noi, românii, suntem ceva de genul:
– Auzi, frate, uite ce m-am gândit: Hai să facem o afacere cu taburete!
– Ooo, da, hai să facem, bună idee!
Și ne apucăm! Tăiem lemne, facem schițe, desenăm, colorăm, transpirăm, ne mai certăm, iar după o vreme… ne uităm așa, unii la alții și întrebăm:
– Auzi, dar ce e ăla un taburet?
– Nu știu, frate, am crezut că știi tu. Păreai convins, așa, am zis să nu par prost dacă te întreb.
– Aa, și eu credeam că știi tu.
BitStone