Cum se face că în continuare minciuna e primul răspuns care ne vine în minte? Ați observat? Cred că e un mare handicap de pe vremea lui Ceaușescu. Așa am fost crescuți! Defecți! Atât de ascuns era totul, atât de prezentă era Securitatea, atât de mare era frica, încât minciuna era ceva bun în viețile noastre. Minciuna era întotdeauna salvatoare.
Și-am rămas cu asta, în societatea noastră. Cu instinctul ăsta de-a ne ascunde, de-a nu spune de fapt nimic, de-a scăpa. Și nu neapărat când ești înghesuit cu ceva…nu… cât e ceasul? Nu știu, domne, n-am ceas. Uite, domne, îl ai la mână. Aa, da, uitasem, e șase și un sfert.
BitStone