Crizele economice sunt lăcomie și complicitate

Legat de crizele economice. Ați observat că se vorbește despre ele ca și cum ar fi ceva natural? Iar politicienii și economiștii de azi – oamenii mari, cum ar veni – vor să ne convingă de un lucru cu totul și cu totul mizerabil: domnule, asta e viața, așa e normal să fie, așa e natural. Crizele aparțin vieții așa cum o știm.

Să nu credeți asta: crizele sunt rezultatul lăcomiei și ingineriilor făcute de unii, de cele mai multe ori în complicitate cu autoritățile.
Și de fiecare dată costurile crizelor sunt aruncate în capul cetățenilor. Firmele, companiile, dau faliment sau, mai scârbos, pompează statul bani în ele. Dar oamenii, eh, oamenii ajung pe drumuri sau o mierlesc de inimă rea.
Haideți să nu mai fac pe profetul din pustiu și să vă citesc un fragment frumos: ”Există o piață înfloritoare de , care le permite companiilor și băncilor să parieze pe schimbarea vremii, ca și cum dezastrele cu victime ar fi un joc de zaruri la o masă din Las Vegas (între 2005 și 2006, piața derivatelor meteo a crescut de aproape cinci ori, de la 9,7 miliarde dolari la 45,2 miliarde dolari). Companiile de asigurări internaționale au profituri de miliarde, în parte prin vânzarea de noi tipuri de sisteme de protecție către țările în curs de dezvoltare care nu au contribuit aproape cu nimic la apariția crizei climatice, dar a căror infrastructură e foarte vulnerabilă la efectele acesteia.” Citiți, dacă vreți, în cartea ”Asta schimbă totul”, de Naomi Klein.