Când treci pe lângă România e ca atunci când mergi cu mașina și vezi undeva tras pe drepta un alt autovehicul bușit rău.
Cam așa cred că se vede România: o țară șifonată, pe marginea drumului.
Probabil unii comentează: Pfuu, săracii, cred că n-a scăpat niciunul!
A fost ziua internațională pentru eradicarea sărăciei. Mă rog, a fost pentru alții, nu pentru noi. Probabil că noi când auzim ”zi internațională”, ne gândim că e pentru ceilalți, doar ”zi națională” e pentru noi.
Ați văzut emisiunile la tv? Ați văzut ca Președinția, Senatul, Camera Deputaților să organizeze ceva? Mhm, domnule Iohannis, nu mergea să spuneți ceva despre sărăcie la inaugurarea acelui teren de golf, nu? Sărăcia nu merge cu golful…
De fapt, noi nu luptăm pentru eradicarea sărăciei. Ce naiba, ar fi și absurd să ne preocupe o astfel de zi. Nu ne privește. Noi lucrăm zi de zi pentru propășirea sărăciei pe pământ. Daa, noi facem parte din altă școală de gândire, aia care zice că sărăcia e bună.
În țara cea mai inegală social din Europa, în țara în care democrația și capitalismul au adâncit inegalitățile an de an, în țara în care 40% dintre cei care muncesc nu reușesc să-și plătească toate costurile vieții, în țara în care abandonul școlar este cel mai ridicat din UE, în țara în care… dar mai are sens să zic în ce fel de țară?…
O știm, o vedem, o simțim în fiecare zi pe pielea noastră, e țara aia bușită de pe marginea drumului, rămasă acolo dintr-un accident al istoriei, o țară din care nimeni nu crede că a scăpat cineva cu viață.
Probabil că legat de sărăcie am trecut în faza de negație: aa, nu, nu avem săraci.
Ăștia care se dau săraci sunt niște milionari excentrici cărora le place să ducă o viață modestă, doar așa, să vadă și ei cum e. Nu v-ar fi rușine!
BitStone