Nimic nu scandalizează mai mult ca dubla măsură, ca nedreptatea care izvorăște din faptul că unii sunt tratați într-un fel, iar restul – în alt fel.
Să ne amintim că asta a șocat cel mai mult la regimul Băsescu, discrepanța asta dintre ce li se spunea celor mulți și cum erau tratați și viața pe care o duceau liderii PDL. De aici s-a născut ura aceea care a dus la dispariția PDL-ului.
Îmi povestea un amic de perioada în care a făcut armata. În anii ´90, după ce terminase un curs de ospătari. Ei bine, a fost trimis să facă armata la ceea ce se numea Ștrandul Generalilor. În București, undeva în spatele Casei Poporului, un domeniu imens cu piscine, agrement de tot felul și un restaurant imens. Acolo veneau generalii și invitații lor din armata română. Mai vin și acum, înțeleg. Pretenul meu era șocat de mesele imense care se puneau acolo și de prețurile infime. Prețuri mult, mult chiar sub prețul de achiziție.
Zilele acestea au apărut tot felul de statistici de la UE pentru anul 2016 și mulți se întreabă prin presă: Frate, am avut creștere economică, dar calitatea vieții nu a crescut, ba din contră!
Da, da, asta tot spunem aici la emisiune: nu doar că România crește încet, dar chiar și această creștere este distribuită inechitabil. Iar când mai ai și un Învățământ cum avem noi, viitorul nici nu are cum să arate altfel, adică mai bine.
De-aici trebuie să plece și discuțiile despre salarii și pensii. De la un principiu al echității. Nu să perpetuăm la nesfârșit nedreptăți istorice. Auzi, pensionare la 40 de ani…
Cum naiba să vorbim despre pensii speciale și despre avantaje pe care unii le au, iar alții nu?
De ce să perpetuăm privilegii care țin, de fapt, de o altă epocă?
BitStone