Probabil ați tot auzit zilele astea de patru corvete. Patru corvete în sus, patru corvete în jos, licitație, bani și, bineînțeles, scandal.
Se scrie despre acese patru corvete și în presa franceză mai nou și, de ce nu?, în scurt timp poate vedem cum răsar, odată cu ghioceii, și câteva dosărele penale.
Știu că nu ați urmărit subiectul, pentru că, oameni serioși fiind, sunteți scârbiți de statul ăsta care aruncă mereu bani pe armament pentru că așa hotărăște el. Pe armament și pe Catedrala Mântuirii. Superbă alăturare, nu?
Deci, să vă povestesc: a fost licitație pentru patru corvete. S-au înscris trei firme. Prețul cel mai mic – ăsta fiind și criteriul de departajare – a venit din partea unei firme franceze – 1,2 miliarde. Ei bine, se pare că nu ei, francezii, fuseseră desemnați drept câștigători înainte de licitație. De ce spun asta? Păi, că au început ai noștri să dea din colț în colț, exact cum fac ei când nu iese o licitație pentru cine e aranjată. Bine ar fi să nu cumpărăm corvete deloc, dar altceva vreau să vă zic: frate, veșnica îmbârligare românească. Cum să facem să ocolim procedurile pe care tot noi le stabilim? Cum să facem să aranjăm astfel încât să câștige ăia care ne împing șpaga mai mare?… Și se întreabă toți prin presă și pe la ambasade, vă dați seama: bă, ce faceți acolo? Eh, stați, ne gândim, ne gândim!
Ce s-a întâmplat până la urmă cu licitația pentru corvetele astea? Păi, o vreme, românașii noștri din armată au tot amânat să anunțe câștigătorul, deși se știa că franezcii au avut cea mai mică ofertă. Și au tot amânat, au tot amânat până când au apărut zvonuri de șpagă. Și iar s-a amânat, până acum când s-a suspndat. Da, s-a suspendat. Adică, pe scurt, „Bă, nu mai zicem nimic de corvete o vreme.”
Nu le-a ieșit șmecheria. Atât de penibili suntem, da!
BitStone