Avem o chestie, noi, românii… da, noi, românii… când ne punem pe guvernat. Companii de investiții, Mari proiecte, 5 mii de kilometri de autostradă…
Ceva mare, înțelegi, ceva să se vadă, să-ți ia maul!
Altfel, noi putem sta ani întregi să ne curgă apa în baie. Nu ne atingem de robinet, nu reparăm: ”Lasă-mă, nevastă, lasă-mă acum! Mă gândesc la ceva mare de tot, vreau să facem o casă, o vilă cu 10 etaje și 300 de camere, ceva lux, mă înțelegi, ceva să plângă lumea! Da, mă, bărbate, dar curge apa la baie!
Dă-o încolo de apă, ne împiedicăm de asta acum? N-auzi că fac ditamai construcția, ești nebună! Poate de-aia ne și aflăm în punctul ăsta, pentru că avem o societate condusă de bărbați. Bărbați mici, care se gândesc doar la chestii mari.
Nu ne place deci să lucrăm pe ceva concret: uite problema aia, urlă oamenii ăia acolo, hai să rezolvăm! Nuuu, lasă, frate, hai să găsim 20 de miliarde de euro să facem ceva ca Marele Zid Chinezesc, să se minuneze lumea.
N-am schimba și noi un bec, n-am monta o priză care s-a stricat în țara asta, n-am pune o clanță nouă la ușă. E totul în paragină și noi suntem căzuți pe canapea, cu o bere în mână, visând la o altă țară, una pe care nu o vom avea niciodată.
E ca un drog pentru noi asta cu priectele mari, grandioase. Ziceam de Ceaușescu. Ohooo, suntem și mai și. Peste tot pe unde mergi în țara asta vezi locuri abandonate. Te și miri când apar oameni de prin case care par părăsite, de prin instituții care stau să se prăbușească, de prin birouri întunecate, în care nu te-ai fi gândit că există viață.
Pe bune, nu facem și noi ceva cu Micile Proiecte, un Fond de investiții pentru schimbat becuri și pus petice pe străzi?
Ceva mai mic așa… Gândim prea sus pentru cât de jos suntem.
Haideți, fraților,, trezirea, că iar trece istoria pe lângă noi și trebuie să mai așeptăm o tură pe margine, ca fraierii!
BitStone