Absurdul, de multe ori, are nuanțe foarte amuzante. Dureroase, stupide, dar amuzante. Spre exemplu, e foarte amuzant cum Ministerul Muncii se mai numește și ”al justiției sociale”… dar același minister este cu totul și cu totul surd la sindicate.
Sindicate care azi îi zic: nu vrem transfer social.
Și cum naiba e justiție socială dacă toate contribuțiile revin numai angajatului?…
Justiția socială nu prevede cumva un echilibru, o balanță a contribuțiilor?…
Și ce justiție socială mai e aia în care dacă, după noua lege, se mărește contribuția la Sănătate, cine credeți că o plătește?… Evident, angajatul, pentru că toată această contribuție va fi la angajat.
Și mai e un cuvânt de care s-au legat toți și care, cu cât a fost pronunțat mai mult, cu atât a însemnat mai puțin: ”solidaritate” sau ”taxă de solidaritate”.
Păi, oameni buni, despre ce solidaritate vorbim, când întreaga responsabilitate pentru contribuțiile de sănătate și de pensie trec în cârca angajatului?
Aa, și ni se spune: stați liniștiți, de fapt nu se schimbă nimic. Dar nimic, nimic. Doar se trec așa, pe hârtie, în rest totul e la fel. Atunci, dragii noștri guvernanți, de ce nu trec toate contribuțiile la angajator?..
Ăă? Nea Tudose, doamna Olguța, de ce nu treceți totul la angajator? Hai, justiție socială, solidaritate, alea-alea…
Pe bune, fără nici o glumă, aveți un răspuns la această propunere care ar simplifica totul?… Pentru că acum, cu proiectul vostru, ar urma să plătească angajatorul ceva ce plătește angajatul de fapt. De ce să nu fie, mai bine, mai simplu, totul la angajator, și să se colecteze de la angajator, cum de fapt se și face? Ceață, ă?
BitStone