În timp ce lumea se mișcă, se clatină, vin uragane, trec, se topesc ghețarii, în timp ce Gigi transferă toți jucătorii din România și în vreme ce Trump face glume din ce în ce mai proaste… ei bine, în tot acest timp, există totuși în lumea asta ceva care nu se schimbă, un punct de stabilitate: Kim Jong Un face teste nucleare de dimineața până seara.
Criminalul acesta bucălat se trezește dimineața, se spală pe față și, spre deosebire de ceilalți nord koreeni, mănâncă. Mănâncă bine animalul, se vede. Apoi, pleacă la făcut teste nucleare. Ia pauză de la teste doar ca să doarmă și ca să-și mai omoare câte un membru al familiei.
Ei bine, sub ochii întregii lumi, zi de zi, acest băiat bolnav explodează bombe și râde. Se cutremură pământul sub presiunea nucleară, el râde, iar cei din jurul lui se pleacă până la pământ ca în fața unui Zeu diabolic.
Nu încape îndoială, au fost țări pe acest pământ care și-au luat-o-n freză pentru mult, mult mai puțin. Oamenii din Coreea de Nord trăiesc într-un imens lagăr de concentrare, sub amenințarea zilnică a morții. Sunt înfometați și puși la muncă. Sunt umiliți și au un singur drept respectat cu sfințenie: dreptul de-a-l adora pe acest criminal.
Ce i se întâmplă Coreei de Nord? I se dau avertismente. I se pun noi și noi sancțiuni, neînțelegându-se că toate acestea nu conduc decât la o înfometare și mai mare a acelui popor care e o victimă a dementului și a regimului său. Ce efecte au avut sancțiunile? Nici un efect. Bucălatul criminal râde mai tare, culturile de ciuperci atomice sunt tot mai înfloritoare.
E fabulos ce se întâmplă pe pământul ăsta, cât de multe zone sunt pline de oameni care nu au niciun drept, oameni care mor de foame, copii care sunt crescuți ca niște animale.
În fața acestui tablou, reacția noastră de oameni civilizați este: e, aia e, ce să facem, să dăm o lege prin care să interzicem încălcarea drepturilor omului?
BitStone